Ce am facut cat am lipsit?

S-au facut multe, schimbari, lucruri noi…Inainte sa continui sau sa mai spun ceva vreau sa-i multumesc lui tink3rbe11 pentru urarile de bun venit, si tot odata vreau sa i ofer tot respectu meu, pentru ca ea a continuat cu blogul, deci acestea fiind spuse, tink3rbe11 tot respectu si multumesc pentru urarile de bun venit.
Poi nu am mai scris de anu trecut din decembrie, de atunci s-au intamplat multe, am luat permisu pentru motor (si acum sunt la scoala pentru categoria B), mi-am cumparat un motor bine inteles, am schimbat telefonu cu un samsung galaxy s pe care il folosesc si ca modem (deci adio orange es), am schimbat si laptopu, am si lucrat (munca munca munca si iar munca), am ras, am plans, am baut, am fumat, am stat bine si prost cu sanatatea, am simtit fericire si durere.
Acum ceva timp am fost la strand pentru ultima data pe anul asta, promit sa merg si anul viitor dar tot odata promit sa nu mai ma aventurez asa ca anul acesta, dintr-o gluma proasta era sa ajung in carucior cu rotile. Sincer nu cred ca a fost o gluma din partea mea, eu am vrut sa sar cap si a iesit altceva de mi-a pocnit spatele in aer si cand am atins apa, tot ce mai imi aduc aminte este ca am simtit o durere insuportabila la coloana, si cat eram sub apa aveam tendinta sa lesin, a fost ok, am inotat numai din maini pana la scara, inca mai resimt micul accident cand ma asez jos, cand conduc putin cam mult, cand intru in gropile madridului…
Tot odata de cand nu am mai scris am realizat multe pe propia piele, cateva persoane si-au aratat adevarata fata, chiar daca doare tot odata ma bucura, am realizat ca atunci cand apropiati vad cum te ridici usor, usor pe munca ta ei te trag in jos, am realizat ca o relatie tata-fiu consta intr-un telefon (nu, nu sa sun acasa…), am realizat ca atunci cand fac un bine lumea ma vorbeste si ma pupa in frunte, iar cand cer un mic favor dupa atata bine si atata timp trecut se intoarce spatele.
Am si invatat de cand nu am scris, am invatat si inca invat pentru scoala de soferi, dar cel mai important am invatat sa imi apreciez persoana de langa mine, am invatat sa ofer incredere, sa ascult si sa nu mai fug de mine.
A fost o perioada destul de ok, se putea si mai bine, inca lupt ca sa fie mai bine. Usor, usor realizez multe din trecut, reiau fiecare intamplare si o analizez pana cand i dau de cap si ma apuca dimineata.
Dar e ok si va fi ok mereu pentru mine, capu sus mereu.

1928 si telefoanele mobile!

Un amic imi atrage atentia pe messenger, cu un videoclip de pe youtube.

Urmariti videoclipul de mai jos macar pana la secunde 45-50.

Sa fiti atenti intre 20-24, in secventa cu zebra unde apare o tanti si sa va uitati bine ce face tanti aia.

Intre secunde 31-32 apare un nene, nu acela de e mic de statura si se joaca cu o ata sau ce face, uitativa in dreapta acolo in umbra.

E o chestie si asta nu? Amicul imi spune ca lumea se agita de vreo 2-3 saptamani cu videoclipul asta, nui nimic eu abea azi am aflat.

Am stat am vorbit cu el am dezbatut tema si tot nu am gasit raspuns. Ne-am pus intrebari de genul: De ce nu vorbeste la casti?, De ce nu comunica cu puterea minti?, De ce cameramanului nu io atras atentia?. Pentru ca daca i atragea atentia sigur punea obiectivul pe ea.

Din timp nu este venita pentru ca daca imi aduc bine aminte suntem in anul 2010 si eu inca nu am inventat nici o masinarie a timpului. Totusi daca suntem atenti la secventele in care ea apare se observa ca gesticuleaza din gura ca si cum chiar ar vorbi la telefon.

Pe mine ma framanta o chestie: Daca tanti aia chiar vorbea la telefon si avea un telefon „mai smecher” ca al meu?

(Acest post a fost facut cu ajutorul lui Alexandru M, caruia i multumesc ca mi-a atras atentia asupra acestor detalii, am vrut sa va si fac sa zambiti in postul de mai sus dar si sa va pun pe ganduri.)