Ce am facut cat am lipsit?

S-au facut multe, schimbari, lucruri noi…Inainte sa continui sau sa mai spun ceva vreau sa-i multumesc lui tink3rbe11 pentru urarile de bun venit, si tot odata vreau sa i ofer tot respectu meu, pentru ca ea a continuat cu blogul, deci acestea fiind spuse, tink3rbe11 tot respectu si multumesc pentru urarile de bun venit.
Poi nu am mai scris de anu trecut din decembrie, de atunci s-au intamplat multe, am luat permisu pentru motor (si acum sunt la scoala pentru categoria B), mi-am cumparat un motor bine inteles, am schimbat telefonu cu un samsung galaxy s pe care il folosesc si ca modem (deci adio orange es), am schimbat si laptopu, am si lucrat (munca munca munca si iar munca), am ras, am plans, am baut, am fumat, am stat bine si prost cu sanatatea, am simtit fericire si durere.
Acum ceva timp am fost la strand pentru ultima data pe anul asta, promit sa merg si anul viitor dar tot odata promit sa nu mai ma aventurez asa ca anul acesta, dintr-o gluma proasta era sa ajung in carucior cu rotile. Sincer nu cred ca a fost o gluma din partea mea, eu am vrut sa sar cap si a iesit altceva de mi-a pocnit spatele in aer si cand am atins apa, tot ce mai imi aduc aminte este ca am simtit o durere insuportabila la coloana, si cat eram sub apa aveam tendinta sa lesin, a fost ok, am inotat numai din maini pana la scara, inca mai resimt micul accident cand ma asez jos, cand conduc putin cam mult, cand intru in gropile madridului…
Tot odata de cand nu am mai scris am realizat multe pe propia piele, cateva persoane si-au aratat adevarata fata, chiar daca doare tot odata ma bucura, am realizat ca atunci cand apropiati vad cum te ridici usor, usor pe munca ta ei te trag in jos, am realizat ca o relatie tata-fiu consta intr-un telefon (nu, nu sa sun acasa…), am realizat ca atunci cand fac un bine lumea ma vorbeste si ma pupa in frunte, iar cand cer un mic favor dupa atata bine si atata timp trecut se intoarce spatele.
Am si invatat de cand nu am scris, am invatat si inca invat pentru scoala de soferi, dar cel mai important am invatat sa imi apreciez persoana de langa mine, am invatat sa ofer incredere, sa ascult si sa nu mai fug de mine.
A fost o perioada destul de ok, se putea si mai bine, inca lupt ca sa fie mai bine. Usor, usor realizez multe din trecut, reiau fiecare intamplare si o analizez pana cand i dau de cap si ma apuca dimineata.
Dar e ok si va fi ok mereu pentru mine, capu sus mereu.

Nu am titlu!

Se pare ca am uitat mult de blog in ultima vreme, desi uneori simteam nevoia sa scriu am lasat balta. Da nu am motiv, vrei sa ma bati? Sa ma omori? Dai si fa ce vrei pentru ca merit. Inainte foloseam adresa http://zozospunea.wordpress.com , am anulato si prefer sa raman roman. Asa ca pentru cei care ma citeau din cand in gand i rog sa intre pe Roman Raman . Acestea fiind spuse sa i dam drumu si deci, o luam usor, ca sa vedem si rezultatele. Promit sa imi instalez wordpressu si pe telefonul mobil sa va pot posta cand vreau si ce vreau. Pana una alta acesta este postul cu numarul 31 (sper sa fie un numar norocos). 2,453 de persoane au citit ce am avut de spus adica cele 30 de posturi, va multumesc. Nici batranul google nu a fost rau cu mine, drept dovada fac niste print`uri:






Sunt 6 poze cu vizitatori care google mi-a trimis, putini dar… Click pe poza pentru a faceo mai mare. Sincer, mia fost dor sa scriu, nu stiu cate persoane ma vor citi in continuare sau cat de departe voi ajunge. Sper sa fie totul bine, ne vom reciti.

Nici un comentariu…

9 Posturi si nici un comentariu.Nu are nimic.Ma multumesc cu vizitele care le-am primit.

La inceput au fost 19,dupa 29,17,33,13 si 35.Poate multi care au intrat si au vazut 0 comentari si-au spus „Asta de ce mai scrie?”.Scriu in continuare pentru acele minim 10 persoane care intra si citesc cate un post sau citesc mai tot blogu.