Archive for the ‘Amintiri’ Category

Prin tine am invatat sa ma exprim, prin tine am descoperit lumea… Nu am sa te uit niciodata! Promit sa nu te parasesc, promit sa mai intru din cand in cand in panoul tau de control, sa iti sterg spamu, sa iti aprob un comentariu sau de ce nu poate chiar sa scriu un post.

Ma doare aceasta despartire dar uneori in viata trebuie sa mai faci sacrifici, sa lupti sa te zbati si sa nu te uiti inapoi!

P.S.:Daca va intrebati ce sa intamplat, stati linistiti ca nimic grav, doar m-am mutat pe http://www.ovede.eu . Multumesc vou celor care m-ati citit, sper sa ne intalnim si acolo adica aici .

Mi-e dor!

Posted: Septembrie 2, 2011 in Amintiri, Dale`Mele
Etichete:, , , ,

Imi este dor de tine!

Stând afară la o țigare, îmi aduc aminte cum spuneam când eram mic ”eu nu voi fuma”, puteam să jur că nu voi pune țigarea in gură. Acum primu lucru care il fac când mă trezesc este să pun țigarea în gură, investesc în plămân.

Îmi aduc aminte cum eram pe ”acoperisul lumi” nepăsându-mi de nimic, nu aveam nici o problemă, și eram convins că voi ieși un băiat școlit, cum spuneam ”nu voi bea niciodată alcool” și acum nu ratez nici o șansă să îl consum.

A trecut timpul… Nu mult. Dar am crescut și m-am schimbat, nu mai pot am nici un plan din copilărie.

Am fost si eu copil…

Posted: Octombrie 7, 2010 in Amintiri
Etichete:, , , , , , , , , , , ,

Da am fost si eu copil si de cate ori am ocazia dovedesc ca inca sunt un copil.Copilarie prea frumoasa nu pot spune ca am avut dar acum neavand ce face m-am gandit putin la cele trecute.

Si tot gandindu-ma si tot gandindu-ma (mai mult am dat impresia ca gandesc),gandul ma duce cu vreo 12-13 ani in umra cand stateam la parterul unui bloc:

Stateam intr-o zona plina de camine si era plin de copii ca noi pe strada,deci aveam tovarasi de joaca.In fata blocului meu alt bloc gazduia la parter o familie care cumparase si caminul din fata ei a inchis zidul in scarca si si-a facut intrare la coltul blocului,intrare facuta cu o ditamai usa de tabla.

Ehheee si ca ori ce usa de tabla cand era atinsa sau lovita facea zgomot dupa caz.Totul a inceput cand ne jucam fotbal la bara si unuia dintre noi i-a scapat mingea exact in usa aia,sa auzit un zbeangggg,usa sa deschis au urmat niste injuraturi si alte chesti care pe noi fiind copii ne-au amuzat.

Mingea,e minge nu puteam risca cu ea.Dar cu pietrele?Pietrele erau pe tot drumu de la bolovanu al mare pana la pietricica cea mai mica.Asa ca era un timp cand jucam prinsa,da jucam prinsa cu nenea ala de acolo,noi aruncam cu o piatra in usa asteptam sa iasa el radeam putin si o luam la fuga.

Poate so fi gandit nenea ala sa ne ierte,dar noi copii…am tot continuat si tot au zburat pietre catre usa lui la ore cat de cat tarzi.

Si timpul a trecut o luna,doua,trei…si eu cu fratele meu deja ne plictisisem sa mai aruncam cu pietre ne cataram pe bara si ne gandeam la ce alte nazbati marete sa facem.In timp ce dadeam noi impresia ca ne gandim se aude un zbannnggg (cum nu sa mai auzit niciodata),auzim usa de tabla ca se deschide (noi stateam linistiti ca doar nu ne simteam cu musca pe caciula cu absolut nimic in seara aia) si vine nenea ala la noi ne trage jos de pe bara cu o atentie de ne descris sa nu ne lovim ca eu imi julisem genunchiu,pe fratemiu il ia de tricou il ridica in mana stanga,pe mine ma ia de curelele de la salopeta ma ridica in mana dreapta si intra in blocu nostru.

Cioc Cioc Cioc Bong Bong Bong (bate nenea la usa noastra cu picioru ca in manini ne tinea pe noi)

-Da?

-Astia sunt ai dumneavoastra?

-Da!Ce au facut?

-Iai ca mau disperat.

 

Ahm am fost acuzat pe nedrept,si ca prin minune am scapat si de bataie.

Sper ca va dati seama ca ceilalti copii se plictisisera si ei sa mai arunce cu pietre in usa omului,numai eu cu fratemiu de fiecare data cand aveam ocazia sau treceam pe acolo bateam si noi in usa cu un bolovan,o pietricica sau ce gaseam pe jos.