Ce am facut cat am lipsit?

S-au facut multe, schimbari, lucruri noi…Inainte sa continui sau sa mai spun ceva vreau sa-i multumesc lui tink3rbe11 pentru urarile de bun venit, si tot odata vreau sa i ofer tot respectu meu, pentru ca ea a continuat cu blogul, deci acestea fiind spuse, tink3rbe11 tot respectu si multumesc pentru urarile de bun venit.
Poi nu am mai scris de anu trecut din decembrie, de atunci s-au intamplat multe, am luat permisu pentru motor (si acum sunt la scoala pentru categoria B), mi-am cumparat un motor bine inteles, am schimbat telefonu cu un samsung galaxy s pe care il folosesc si ca modem (deci adio orange es), am schimbat si laptopu, am si lucrat (munca munca munca si iar munca), am ras, am plans, am baut, am fumat, am stat bine si prost cu sanatatea, am simtit fericire si durere.
Acum ceva timp am fost la strand pentru ultima data pe anul asta, promit sa merg si anul viitor dar tot odata promit sa nu mai ma aventurez asa ca anul acesta, dintr-o gluma proasta era sa ajung in carucior cu rotile. Sincer nu cred ca a fost o gluma din partea mea, eu am vrut sa sar cap si a iesit altceva de mi-a pocnit spatele in aer si cand am atins apa, tot ce mai imi aduc aminte este ca am simtit o durere insuportabila la coloana, si cat eram sub apa aveam tendinta sa lesin, a fost ok, am inotat numai din maini pana la scara, inca mai resimt micul accident cand ma asez jos, cand conduc putin cam mult, cand intru in gropile madridului…
Tot odata de cand nu am mai scris am realizat multe pe propia piele, cateva persoane si-au aratat adevarata fata, chiar daca doare tot odata ma bucura, am realizat ca atunci cand apropiati vad cum te ridici usor, usor pe munca ta ei te trag in jos, am realizat ca o relatie tata-fiu consta intr-un telefon (nu, nu sa sun acasa…), am realizat ca atunci cand fac un bine lumea ma vorbeste si ma pupa in frunte, iar cand cer un mic favor dupa atata bine si atata timp trecut se intoarce spatele.
Am si invatat de cand nu am scris, am invatat si inca invat pentru scoala de soferi, dar cel mai important am invatat sa imi apreciez persoana de langa mine, am invatat sa ofer incredere, sa ascult si sa nu mai fug de mine.
A fost o perioada destul de ok, se putea si mai bine, inca lupt ca sa fie mai bine. Usor, usor realizez multe din trecut, reiau fiecare intamplare si o analizez pana cand i dau de cap si ma apuca dimineata.
Dar e ok si va fi ok mereu pentru mine, capu sus mereu.

Nu am titlu!

Se pare ca am uitat mult de blog in ultima vreme, desi uneori simteam nevoia sa scriu am lasat balta. Da nu am motiv, vrei sa ma bati? Sa ma omori? Dai si fa ce vrei pentru ca merit. Inainte foloseam adresa http://zozospunea.wordpress.com , am anulato si prefer sa raman roman. Asa ca pentru cei care ma citeau din cand in gand i rog sa intre pe Roman Raman . Acestea fiind spuse sa i dam drumu si deci, o luam usor, ca sa vedem si rezultatele. Promit sa imi instalez wordpressu si pe telefonul mobil sa va pot posta cand vreau si ce vreau. Pana una alta acesta este postul cu numarul 31 (sper sa fie un numar norocos). 2,453 de persoane au citit ce am avut de spus adica cele 30 de posturi, va multumesc. Nici batranul google nu a fost rau cu mine, drept dovada fac niste print`uri:






Sunt 6 poze cu vizitatori care google mi-a trimis, putini dar… Click pe poza pentru a faceo mai mare. Sincer, mia fost dor sa scriu, nu stiu cate persoane ma vor citi in continuare sau cat de departe voi ajunge. Sper sa fie totul bine, ne vom reciti.

O nouă față

După cum se observă blogul are o nouă față, mai frumoasă spun eu. Dupa ce am schimbat thema am descoperit și diacriticele, care sper eu să le folosesc bine și să mă obișnuiesc cu ele.

Voi reveni și cu posturi noi.

Sa explicam…

„Dragul meu Zozo,

Simt nevoia sa iti curm eu suferinta si sa iti dau primul comentariu. In primul rand, sa incep cu nevoia ta inexplicabila sa ai comentarii, simti ca daca cineva nu a comentat, poate nu conteaza ce ai scris. Pai, cam asa este (comentariul asta nu se pune, e explicativ). Simti nevoia sa ai munca apreciata, sa te laude sau critice lumea, sa simti ca existi in blogosfera. Degeaba te simti bine daca ai avut 33 , 22 , 535 de vizitatori, iti spun eu, toti au intrat de pe blogu lui visurat, unde comentezi, si au intrat ptr ca numele tau seamana cu Zoso. Ma amuza frustrarea asta a ta, cu 0 comentarii. Ai analizat poate de ce nu ai nici o replica?
Si aici trecem la partea a doua. Pai, inainte de continut, prezentarea conteaza (imi place ciocolata, dar nu as manca o prajitura de ciocolata in forma de cacat). Si aici ma refer la gramatica. Poti sa sustii tu ce vrei, dar daca ai pretentii sa fi citit, scrie cat de cat gramatical corect. Nu zici sa fi nici grammar natzy, dar chestiile elementare lipsesc. Dupa virgula, in scris, se lasa un spatiu. Astfel textul este mai lizibil. Cratima nu se pune aiurea sau deloc: ‘mam’. Pana si categoria e scrisa gresit: ‘dale’. Si daca nu te pricepi la neologisme, do a google search: ‘linck’ ?Inainte sa te aprinzi, uita-te pe toate blogurile mai serioase, gramatica e impecabila! Deci, daca ai pretentia ca cineva sa citeasca, macar prezentarea sa fie corecta!

Si trecem la partea a treia: continutul. In post-ul de mai sus, te vaiti ca nu ai comentarii, in cel anterior, o poveste banala din copilarie, mai inainte ceva cu o vaga insomnie si iar ca nu ai comentarii. Ma scuzi, nu ma intereseaza banalitati, si nici ca te vaiti ca nu iti da nimeni atentie, imi inspira mila. Si trec mai departe. Din toti vizitatorii, cati au revenit?

Daca nu vrei un blog serios, cu vizitatori care lasa impresii, ai reusit asta. Dar nu te mai vaita cel putin. Nu imi lua aceste vorbe in nume de rau, priveste-le ca o critica constructiva. In functie de raspunsul la acest comentariu, o sa inteleg daca mi-am tocit tastatura degeaba. Pana atunci, noi sa fim sanatosi.”

Acela a fost primiu comentariu primit.In primul rand i multumesc lu` ursupolar ca a simtit nevoia sa il lase.

Sa explicam acest comentariu care este explicativ:

1.„Degeaba te simti bine daca ai avut 33 , 22 , 535 de vizitatori, iti spun eu, toti au intrat de pe blogu lui visurat,”––>Ursule nu imi aduc aminte sa fi avut „535” vizitatorii,te asigur ca nu toti au intrat de pe blogul lui visurat (sebi),deci inca odata te asigur si imi dau cuvantul;))

2.„au intrat ptr ca numele tau seamana cu Zoso”––>Spun eu ca de la Zoso pana la ZozO e o diferenta care si un copil micut iti da seama.De unde si pana unde ZozO?Este nick`ul de pe mirc.

3.„Ma amuza frustrarea asta a ta, cu 0 comentarii.”––>Si pe mine ma amuza partea asta,de unde si pana unde am dat impresia ca sunt frustrat?

4.„scrie cat de cat gramatical corect.”––>Buna observatie si promit ca de maine voi incerca sa o pun in aplicare (de maine sau de la urmatorul post)

5.„Pana si categoria e scrisa gresit: ‘dale’”––>Categoria este scrisa intentionat asa

6.„imi inspira mila.„–->Multumesc:))

7.„Din toti vizitatorii, cati au revenit?”––>Sincer chiar nu am fost atent si la asta nu m-am gandit

8.„Nu imi lua aceste vorbe in nume de rau”––>Nu doamne fereste.Ba din contra imi face placere.

9.„In functie de raspunsul la acest comentariu”––>Care sper ca lai primit.Nu?

10.„Pana atunci, noi sa fim sanatosi.”––>Da asa e.Multa sanatate si multa bafta sa ai.Respect la tine

 

Am fost si eu copil…

Da am fost si eu copil si de cate ori am ocazia dovedesc ca inca sunt un copil.Copilarie prea frumoasa nu pot spune ca am avut dar acum neavand ce face m-am gandit putin la cele trecute.

Si tot gandindu-ma si tot gandindu-ma (mai mult am dat impresia ca gandesc),gandul ma duce cu vreo 12-13 ani in umra cand stateam la parterul unui bloc:

Stateam intr-o zona plina de camine si era plin de copii ca noi pe strada,deci aveam tovarasi de joaca.In fata blocului meu alt bloc gazduia la parter o familie care cumparase si caminul din fata ei a inchis zidul in scarca si si-a facut intrare la coltul blocului,intrare facuta cu o ditamai usa de tabla.

Ehheee si ca ori ce usa de tabla cand era atinsa sau lovita facea zgomot dupa caz.Totul a inceput cand ne jucam fotbal la bara si unuia dintre noi i-a scapat mingea exact in usa aia,sa auzit un zbeangggg,usa sa deschis au urmat niste injuraturi si alte chesti care pe noi fiind copii ne-au amuzat.

Mingea,e minge nu puteam risca cu ea.Dar cu pietrele?Pietrele erau pe tot drumu de la bolovanu al mare pana la pietricica cea mai mica.Asa ca era un timp cand jucam prinsa,da jucam prinsa cu nenea ala de acolo,noi aruncam cu o piatra in usa asteptam sa iasa el radeam putin si o luam la fuga.

Poate so fi gandit nenea ala sa ne ierte,dar noi copii…am tot continuat si tot au zburat pietre catre usa lui la ore cat de cat tarzi.

Si timpul a trecut o luna,doua,trei…si eu cu fratele meu deja ne plictisisem sa mai aruncam cu pietre ne cataram pe bara si ne gandeam la ce alte nazbati marete sa facem.In timp ce dadeam noi impresia ca ne gandim se aude un zbannnggg (cum nu sa mai auzit niciodata),auzim usa de tabla ca se deschide (noi stateam linistiti ca doar nu ne simteam cu musca pe caciula cu absolut nimic in seara aia) si vine nenea ala la noi ne trage jos de pe bara cu o atentie de ne descris sa nu ne lovim ca eu imi julisem genunchiu,pe fratemiu il ia de tricou il ridica in mana stanga,pe mine ma ia de curelele de la salopeta ma ridica in mana dreapta si intra in blocu nostru.

Cioc Cioc Cioc Bong Bong Bong (bate nenea la usa noastra cu picioru ca in manini ne tinea pe noi)

-Da?

-Astia sunt ai dumneavoastra?

-Da!Ce au facut?

-Iai ca mau disperat.

 

Ahm am fost acuzat pe nedrept,si ca prin minune am scapat si de bataie.

Sper ca va dati seama ca ceilalti copii se plictisisera si ei sa mai arunce cu pietre in usa omului,numai eu cu fratemiu de fiecare data cand aveam ocazia sau treceam pe acolo bateam si noi in usa cu un bolovan,o pietricica sau ce gaseam pe jos.